Cu alte cuvinte, sunt un om ca oricare altul. Şi, la fel ca un om obişnuit, particip şi observ deopotrivă, spectacolul straniu şi carnavalesc oferit de alegerile prezidenţiale. Fiind vorba de un lucru atât de stereotip, încât nimeni nu mai cugetă asupra metodelor atât de puţin elegante, consumate în noroiul josnic al certurilor de partid, şi eu am renunţat, din lehamite, să mai cuget asupra acestuia. Însă, fără să vreau, pentru că, adevărul (grav!) este că nu mă interesează, îmi pun întrebarea dacă şi de această data vom face compromisul de a alege ‘răul cel mai puţin dăunător ‘, cum am făcut până acum.
