Si totusi, ceva parca lipseste. Prea putine butoane, prea greu de manevrat uneori, cand vrem efecte mai speciale, sa navigam pe net etc. Tousi, problema poate fi usor rezolvata. Solutia a venit la Games Convetion de la Leipzig, Germania, unde Sony a prezentat tastatura wireless pentru PS3.

Acest periferic se ataseaza pe gamepad-ul consolei Play Station 3 si pe langa functia de tastatura include si un mod “touchpad” deosebit de util la navigarea pe internet intrucat poate controla miscarile cursorului. E practic o tastatura aditionala, alipita de game pad.

Pe lista de specificatii a gadgetului se afla si suportul Bluetooth si 2 taste shortcut care fac trecerea la serviciul de mesagerie de pe PS3.

Pretul tastaturii e intre 160 si 180 de lei, parand astfel o investitie destul de buna pentru cei ce folosesc un PS3 si la altceva in afara de a simpla butonare mai mult sau mai putin activa in cadrul unor jocuri.

Atmosfera barului e una.. cu dubla personalitate.. sau tripla, dupa caz. La subsol, intr-o penumbra rosiatica gasesti scaune de piele in jurul unor mici mese rotunde si canapele confortabile. Mai sus e barul obisnuit, dominat de o plasma imensa – ce ti-e si cu modernismul asta? – iar in curte, bancile de lemn aduc ceva din atmosfera festivalelor de bere de langa stadionul principal.

Meniul? Unul destul de vast, nerestrictionat de numele barului. De la cafea si ciocolata (cremoasa si buna) pana la bere si spirtoase. Ba chiar, din cand in cand (de obicei vineri sau sambata seara) mai exista si oferta casei cu reducere de 50% la vin fiert sau coniac. Daca te apuca foamea ai sansa sa gasesti si ceva ok de rontaiala, deci, no complains.

Barmanul si chelnaritele, toti niste draguti, ce-si fac treaba chiar si atunci cand, inconjurati de vreo 4-5 persoane cocotate pe scaunele de la bar, incearca sa retina ce vorbeste fiecare.

Faimosul “car”, e locul in care dai de toti actorii teatrului, veniti  sa-si stinga setea, de toti poetii si scriitorii din oras si toti iubitorii de arta. Din cand in cand te mai incanta si cu cate o piesa de teatru in aer liber, jucata printre scaune si mese de artisti ametiti (sau in curs de ametire) ce jongleaza printre sticle si halbe.

Loc cu personalitate proprie, te atrage prin promisiunea din nume, si te face sa revii prin atmosfera boema de care museste.

E facultatea unde merg din când în cînd să mai iau câte un curs, şi căminul mizer cu manele pe coridor.

E bucătăria murdara din 22 pentru care trebuia să mai urc un etaj si afişele de pe uşa şefului de palier, ce anunţa că iar trebuie plătit ceva.

Sunt nopţile nedormite pâna la ora 4 când ajung să privesc, cu ochii cârpiti de somn, cum se consumă, nefumată, ţigarea între degete. Sunt berile proaste, la pet, de la toate chefurile de la 5, si pleşkăviţa improvizată din fata căminului.  Şi puştii tampiţi din Construcţii cu fraze de agăţat răsuflate.

Dar, la naiba, cu riscul de a pica în mediocritate, eu strig că-mi place.

Îmi place când pot să plec fără să anunţ, când stau nopţi întregi pe culoar scriind sau citind, când cafeaua de dimineaţa mă face fericită şi când, la ora 7, înainte de seminar, îmi dau seama că sunt mulţumita de proiectul pe care iar l-am lăsat pe ultimul moment.

Mi-am dat seama că am ajuns să mă obisnuiesc să aştept de 2 ori pe lună pachet de acasă.  Şi m-am obişnuit să spun mereu “merg data viitoare la curs” după fiecare noapte îmbibată în alcool . Şi înca se întâmplă ca acea dată viitoare să fie la examen, şi nimănui să nu-i pese, atâta timp cât se plăteşte ce trebuie, cât şi când trebuie.

Studenţia e o vacanţa prelungită, când cheltuiesc pe rând banii parinţilor, bursa şi eventual banii de la cine ştie ce serviciu bizar, şi totuşi continui să mă plâng că nu am ce vreau.

Se pare că, poate, studenţia nu e chiar atât de seacă cum credeam… uneori.

Pentru tine exista doar frumosul cavaler ce te urmareste de la fereastra, de la bratul iubitei.

As renunta la sutana pentru tine, pentru parul tau, pentru sarutul tau. As renunta la Dumnezeu si as cobori in Iad de m-ai accepta langa tine. Iti provoc sila, te sperii, fugi de mine… De ce?

Tiganco, esti o dansatoare divina. Cu miscarea ta, nasti in mine fiori ce nu i-am mai simtit. O sa ma distrugi si o sa desacralizezi viata. Dar eu bucuros as cadea in genunchi si as veni dupa tine, ca un caine credincios. Nu-i obsesie, nu-i nebunie, e dragoste ce simt! Si nu ma crezi! Si nu stai.

Fugi la el, ce te vrea o noapte, renunti la o viata. Ii vezi doar fizicul placut, nu si pacatele de-amant.

Stinge-ma Esmeralda si-ti voi oferi ce vrei. Fii a mea si uita-l! Ti-as ierta orice pacat, te-as duce in Rai si te-as face inger.

Stai…  stai aici langa mine… Unde sa te duci? La el?

Pleci nebuno la el? Pleaca…  Pleaca si te voi urmari, te voi baga in mormant… daca eu nu te am, nimeni nu te va avea…