Meritul pentru această performanţă impresionantă îi revine lui Radu Ioan Budeanu, cel care a lansat ziarul Cancan în 2007. Site-ul şi ziarul Cancan sunt editate de compania CanCan Media care este deţinută în proporţie de 5% de Radu Budeanu şi restul de 95% de compania Kenelworth Limited, ce are sediul în Insulele Virgine. Radu Budeanu a intrat în business-ul media în 2004, iar cel mai rentabil produs al său a fost lansat în 2007 prin tabloidul Cancan.

Patronul CanCan Media a declarat că business-ul media este unul foarte profitabil, în 2008 business-ul “tabloidizat” a lui Radu Budeanu era evaluat la peste 22 milioane de euro, din care Cancan reprezintă între 15 şi 18 milioane de euro.  Totodată, site-ul Cancan.ro ocupă locul doi în ceea ce priveşte valoarea totală a site-ului care acoperă 324.601 euro. Pe primul loc se află computergames.ro (598.818 euro) şi pe locul trei gsp.ro (303.574 euro).

Potrivit trafic.ro site-ul Cancan se află pe primul loc la categoria Ştiri/Mass-Media cu peste 600 .000 de vizitatori unici pe săptămână şi 7 milioane de afişări. Site-ul aduce peste 10% din veniturile cotidianului, compania Cancan Media a relansat cancan.ro, mai ales la nivel de funcţionalitate şi grafică.

Site-ul se adresează în general unui public mai tânăr, este un site viu şi complex. “Online-ul nu mai este o opţiune, ci o necesitate pentru ziarele româneşti”, a spus Lucian Romascanu, general manager Cancan media. De remarcat faptul că cancan.ro este un site necomercial.

Referitor la conţinut, site-ul cancan.ro nu face altceva decât să copieze structura şi temele marilor tabloide internaţionale. Sexualitatea (produsul care se vinde cel mai bine), cât mai multe femei dezbrăcate, ştiri senzaţionale care invadează intimitatea unor persoane publice, sunt caracteristicile site-ului cancan.ro.

Deşi multă lume nu este de acord cu aceste tabloide, trebuie să înţelegem faptul că lumea are nevoie de ele pentru că îi ajută pe cititori să iasă din sfera banală şi îi transpune în lumea vedetelor.

Atât site-ul cât şi ziarul The Sun fac parte din corporaţia News Corp condusă de magnatul britanic Rupert Murdoch, care a reuşit să creeze un adevărat imperiu media. News Corporation include unele dintre cele mai renumite trusturi media: publicaţiile The Sun, New York Post, Times, Wall Street Journal (care face parte din grupul de presă Dow Jones, achiziţionat de dl Murdoch în 2007, în schimbul sumei de cinci miliarde de dolari); editura HarperCollins; posturile de televiziune Star TV, BSkyB şi studioul de producţie cinematografică 20th Century Fox.

Astăzi, internetul aduce în buzunarele News Corp 50% din venituri, cumpărarea în 2006 a reţelei de socializare online MySpace a făcut ca Rupert Murdoch să devină o prezenţă importantă în online. Vânzările News Corporation ating o valoare anuală de 8,75 mld. euro.

Site-ul tabloidului The Sun a înregistrat în ultima lună creşteri record de peste 2,5 milioane de utilizatori unici, dintre care 56% sunt bărbaţi şi 44% femei. Potrivit Google adplanner, The Sun.com a înregistrat în luna noiembrie peste 34 mil. de afişări şi 13 mil. vizite la nivel internaţional.

Deocamdată, site-ul The Sun.com este unul necomercial, dar directorul News Corp, Rupert Murdoch, a făcut cunoscut faptul că din anul 2010, The Sun, New York Post şi The Times vor putea fi accesate doar în schimbul unei sume de bani:  “Era ştirilor gratis pe net s-a terminat. Vom pune taxe pe toate site-urile noastre.”

Lider al presei de senzaţie din întreaga lume, The Sun este cotidianul cel mai citit dintre toate ziarele britanice. Ce îl face aşa de faimos? Sexul, sportul, crimele şi scandalurile sunt doar câteva dintre temele care fac vânzare ziarului. Titluri mari, poze incitante, fete dezbrăcate-acestea sunt ingredintele care se regăsesc în paginile site-ului The Sun. Site-ul este atractiv şi citeţ, pe lângă principalele ştiri ale zilei şi editoriale bărbaţii pot urmări şi paria meciurile de fotbal.

Site-ul ziarului britanic The Sun este unul plin de umor, care respectă trei mari calităţi ale tabloidului: îl distrează pe cititor, îl informează foarte scurt cu privire la ce se întâmplă în jurul său şi este util cititorului.

Măştile de protecţie împotriva gripei porcine au atras şi atenţia designerilor din România, în speranţa că vor atrage cât mai mulţi clienţi. Primul creator de modă care s-a implicat în realizarea acestor noi obiecte vestimentare este o tânără din Braşov, Bianca Buca.

Fabricarea măştilor se realizează în doar câteva ore şi sunt confecţionate din fibre naturale. De remarcat faptul că măştile sunt estetice şi nu de protecţie, ele doar acoperă masca chirurgicală de apărare împotriva gripei porcine.

Acest nou accesoriu vestimentar foarte şic, datorită situaţiei grave în care ne aflăm, poate fi asortat cu îmbrăcămintea. Femeile din România preferă măştile viu colorate, iar dacă pe piaţa vestimentară se poartă turcoazul , movul, albastrul royal şi galbenul, atunci măştile estetice create de designerul Bianca Buca trebuie să fie în pas cu moda.

Nici domni nu au fost uitaţi, pentru ei s-au creat măşti negre deoarece se potrivesc cu orice îmbrăcăminte.

La 300 km de Atena se află Insula Zakynthos. Este o insulă mică localizată în vestul Greciei, înconjurată de apele Mării Ionice, o insulă care te duce într-o lume de basm încă din primul moment în care păşeşti pe acest tărâm fermecat.

Supranumită “Venetia Sudului”, datorită diferitelor forme de artă, sau “floarea levantului” pentru vegetaţia bogată, mereu verde, Zakynthos este vestită pentru minunatele plaje nisipoase, pentru plantaţiile de măslini şi citrice dar şi pentru broaştele ţestoase Caretta care sunt protejate prin lege.

Insula a fost descoperită de către Zakynthos, fiul lui Dardanos (regele Troiei) şi ocupată de-a lungul timpului de diferite popoare care au influenţat cultura, arhitectura şi modul de viaţă din insulă. Parfumul crinilor de nisip care te ameţesc cu aroma lor, apusurile de soare, priveliştile încântătoare l-au vrăjit pe Solomos, cel care a scris imnul naţional al Greciei, în urmă cu peste 100 de ani.

Toate aceste frumuseţi naturale combinate cu hotelurile de calitate şi obiectivele turistice fac din Zakynthos una dintre cele mai râvnite staţiuni din Grecia. Preţurile nu sunt deloc ridicate, un sejur de şapte zile la un hotel de trei stele poate ajunge până la 400 de euro.

În sudul insulei se găsesc cele mai frumoase plaje. Renumite sunt Porto Roma, Banana Beach, Porto Zoro sau Agios Nikolaos. În zona plajei Sf. Nicolae, iubitorii de senzaţii tari pot practica sporturi nautice (scufundări, flying fish, ski jet, banana).

Pentru cei care sunt doritori de distracţii, vă recomand plaja de la Laganas care este cea mai importantă staţiune turistică a insulei. Aici se poate ajunge cu vaporaşele care pleacă din Porto Vormi. Cluburile diverse, hotelurile luxoase şi peisajele încântătoare sunt ingredientele care caracterizează staţiunea Laganas.

În partea de nord a insulei se află grotele albastre de la Volimes, unde culoarea albastră a apei se reflectă pe pereţii stâncilor şi creează un peisaj marin impresionant, vizibil mai ales la apusul sau răsăritul soarelui.

Şi mănăstirile atrag an de an numeroşi turişti pe insula Zakynthos. În mănăstirea Anafonitria se află o icoană făcătoare de minuni care a fost adusă din Constantinopol iar Biserica Agia Mavra găzduieşte icoane şi fresce pictate de renumiţi pictori greci.

Insula Marathonisi este cunoscută drept paradisul broaştelor ţestoase Caretta. Chiar şi forma insulei este de ţestoasă. Această insulă este declarată parc naţional pentru a proteja speciile rare de ţestoase. Tot aici găsim două plaje, una cu pietricele fine şi mici grote care pot fi vizitate şi una cu nisip auriu.

Calitatea serviciilor oferite de Zakynthos este foarte bună iar mâncarea grecească este destul variată încât poate să satisfacă orice gusturi. Sper că am reuşit să vă conving să Insula Zakynthos este un paradis al frumuseţiilor naturii cât şi al monumentelor istorice de o valoare incontestabilă.

Daca doriti sa aflati mai multe informatii despre insula Zakynthos si pretul unui sejur puteti vizita si: http://www.destinatie.ro/cat_0016884.html

Era noapte.

Totul în jur prevestea furtuna. Norii începuseră să se adune, iar luna, se chinuia să reverse câteva firişoare de lumină printre copacii de pe deal. O dată cu ultimele sclipiri de lumină, s-a lăsat şi liniştea. Păsările şi-au încetat trilul vesel şi, rând pe rând, s-au pierdut în văzduh iar greierii se ascundeau în frunzele umede de la rădăcina copacilor.

Ştiau.

Era acolo în întuneric. Aştepta.

Deodată, un ţipăt sfâşie noaptea.

- Au! strigă Kevin. Băiatul se împiedicase în graba lui de un bolovan şi căzu la pământ, scrântindu-şi glezna stângă în timpul căderii. Ştia că făcuse o greşeală. Nu trebuia să stea atât de mult pe plajă. Însă dansul pescăruşilor l-a fermecat într-atât încât i se părea că timpul s-a oprit. Ei erau singurii lui prieteni; doar pe plajă se simţea în siguranţă, se simţea protejat de ironiile băieţilor din şcoală care nu ezitau să îl umilească de fiecare dată când aveau ocazia.

În ciuda durerii provocate de entorsă, Kevin se ridică şi continuă să meargă înainte pe potecă. Dorea să ajungă acasă, unde era în siguranţă. Dar, chiar în timpul în care se gândea la o scurtătură pentru a ajunge cât mai repede acasă, simţi un fior rece. Avea impresia că cineva îl urmăreşte. Inima a început să-i bată din ce în ce mai tare. Mânat de frică, Kevin grăbi pasul în speranţa că ceea ce era în spatele lui îl va lăsa în pace.

Însă nu era aşa.

Împins de spaimă se întoarse să privească în urma sa.

Nimic.

Deşi nu putea să îl vadă, să îl simtă sau să îl audă, ştia că este acolo, îl pândea din întuneric.

Trase aer în piept şi îşi continuă drumul. Băiatul încă simţea prezenţa. Vroia să ţipe, dar strigătul îi rămase înfundat în gâtlej.

Kevin căzu a doua oară, însă nu pentru că s-a împiedicat de un bolovan ci pentru că acel cineva îl lovise din spate.

Ştia că o să moară.

Avea să moară de unul singur, fără ca nimeni să-i sară în ajutor…

Profesorii universitari din ţara noastră ştiu doar să ceară creşteri salariale cât mai mari iar “dragii” noştri politicieni au încercat din răsputeri să se conformeze. Şi asta nu pentru că sunt interesaţi de creşterea calităţii educaţionale ci pentru că majoritatea demnitarilor sunt la rândul lor şi profesori universitari. În timp ce în statele occidentale se alocă foarte mulţi bani pentru cercetarea ştiinţifică şi pentru modernizarea instituţiilor din ciclul superior de învăţământ, la noi aceste fonduri merg în mărirea lefurilor profesorilor. Aici nu mă refer la tinerii profesori sau preparatori care au un salariu de nimic, ci la rectorii şi profesorii care ajung să aibă pe lună un venit de peste 6.000 de lei în condiţiile în care ei lucrează 6-7 ore pe săptămână.

Ceea ce mă instigă cel mai tare este faptul că pe lângă acest salariu fabulos pe care îl au, deşi nu reuşesc să obţină niciun fel de performanţă la nivel internaţional, unii profesori au tupeul de a cere studenţilor şi diferite sume de bani pentru trecerea examenelor sau pentru mărirea notelor, sume care nu sunt deloc modeste (între 200 şi 1.500 de euro). Iar despre favorurile sexuale nici nu mai are rost să vorbesc, scandalul de la Universitatea de Medicină din Timişoara spune tot despre situaţia depravantă în care a ajuns sistemul românesc de învăţământ.