22 March 2012 Scris de:

Percepţii academice, atunci şi acum

Zilele trecute am avut o revelaţie referitoare la nevoile şi doleanţele mele academice. Ca să fiu mai specifică, mi-am amintit cum în liceu mă prefăceam uneori că mi-e rău doar-doar primesc o motivare şi reuşesc să scap de o zi de şcoală. Acum, 2 ani mai tarziu, mă plâng adesea cum la facultate nu facem mare lucru, cum mi-aş dori să învăţ mai multe şi caut diverse cursuri auxiliare sau workshopuri la care să particip pentru a îmi întări cunştinţele şi a căpăta unele noi.

E puţin ironic, cred, cum atunci când puteam beneficia gratuit de binefacerile învăţăturii, fugeam de şcoală, ca acum să fug după ea. E şi puţin ciudat cum se poate schimba firea umană într-un timp atât de scurt.

Dacă acum câţiva ani mi-ar fi spus cineva că voi ajunge la punctul în care imi voi dori să fac şcoală cel mai probabil i-aş fi spus să-şi vadă de treabă că aşa ceva nu se va întâmpla. Totuşi, mi-ar fi prins bine ca cineva să îşi facă timpul să mi-o spună. Adevarul e că nici eu nu m-aş amesteca între liceeni, să par un gen de mormom (da da, băieţii ăia cu ghiozdanul în spate care te opresc pe stradă şi te invită la biserica lor) şi să le spun că ar trebui să preţuiască mai mult educaţia pe care au ocazia să o primească în liceu.

Cred că ceea ce am constatat eu e o chestiune general valabilă, că tineri din multe generaţii se confruntă cu exact aceeaşi problemă şi au exact aceleaşi reacţii. Ar fi impropriu spus “toţi tinerii” aşa că voi ramane la “majoritatea tinerilor”… majoritatea care se implică şi pentru care şcoala înseamnă mai mult decât un prilej de socializare.

* publicat si pe pinguinagresiv.

Sursă foto

VN:F [1.9.15_1155]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)
Percepţii academice, atunci şi acum, 5.0 out of 5 based on 4 ratings

Etichete: , , , ,