22 March 2012 Scris de:

Aici se vorbește numai în șoaptă

Unii vin aici pentru liniște. Alții pentru căldura din încăpere. Cei mai mulți însă, pentru cărți. În sesiune, abia dacă găsești un loc unde să te așezi. Nu pentru că ar fi atunci perioada în care studentul simte că e momentul să-și pună spiritul și imaginația să facă gimnastică cu ajutorul literaturii. Nu! Nu vezi pe nimeni citind beletristică. Toţi sunt aplecaţi asupra cursurilor trase la xerox, înarmaţi cu evidenţiatoare fosforescente, luptând sârguincioși împotriva memoriei care pare să nu-i prea asculte. Ar putea învăța acasă ori în alte săli ale bibliotecii, însă ei au ales sala de Beletristică.

În pauza de lecură, ros de plictiseală ori de melancolie, îi poți studia, pentru amuzament, la modul epidermic: băiatul de la fereastră tastează flasc ceva pe leptop. Din când în cînd, privește afară și, ca într-un vis cu ochii deschiși, uită de el și rămâne minute bune cu ochii lipiți de sticla geamului. În spatele lui, capete sprijinite în podul palmei, vizibil ostenite de atâta lectură. Ar putea să amâne studiul pe mai târziu, chiar noaptea, și să se bucure de căldura unei zi de primăvară. De-ar fi Biblioteca deschisă până târziu…

Ei bine, este. Au trecut mai bine de trei luni de când iubitorii de lectură pot zăbovi până la ora 01:00 noaptea în bibliotecă. Veste primită cu mare entuziasm de studenți. La început, ca oricare veste. Acum lucrurile stau cu totul altfel. Roasă de curiozitate, am mers într-o noapte să văd câți sunt cei care se încumetă să-și afunde nasul într-o carte, până târziu în noapte. Nu era nimeni. Înafară de bibliotecară, o doamnă foarte drăguță, de la care am aflat că marii amatori de literatură nu sunt cei de la Umane (cum logica mea mă îndrepta spre această constatare), ci cei de la Medicină și de la Politehnică.

Bun, nu-i rău deloc, barem citește cineva. Am profitat de faptul că nu era nimeni și m-am plimbat pe la toate rafturile (lucru greu de făcut în timpul zilei, din pricina gălăgiei pe care ai s-o stârnești), și am ales o carte. M-am așezat, am început să citesc și am așteptat. Speram să mai vină cineva. Am stat câteva ore și da, n-a venit nimeni. Dar nu-i o tragedie, totuși. Și dintr-un singur motiv. Pe fiecare masă din sală, așezate frumos în colț ori de-a valma, puteai vedea cel puțin o carte. Semn că s-a citit. Și asta-i ce contează, până la urmă. Că se citește. Când și unde, rămâne la dispoziția cititorului.

Sursă foto

VN:F [1.9.15_1155]
Rating: 3.5/5 (4 votes cast)
Aici se vorbește numai în șoaptă, 3.5 out of 5 based on 4 ratings

Etichete: , , , ,