16 December 2011 Scris de:

Sportul – viaţă sau febră

A trecut mai bine de un an de când am făcut ultimul antrenament de karate. E o periodă foarte mare dar vorbesc de parcă asta s-ar fi întâmplat ieri. Ce mai vremuri… ce mai vremuri…

Am spus în titlu că sportul înseamnă viață și sunt sigur că, în sine, vă întrebați: ce mai vrea, frate, și ăsta, că am mai auzit asta de sute de mii de ori?

Nu vă speriați!!! Nu am nici cea mai mică intenție de a vă ține lecții sau, cu atât mai mult, de a vă impune eu un mod de viață. Oricum, sunt sigur că nu aș face nimic altceva decât să vă plictisesc. Tot ce vreau să fac este să vă împărtășesc câte ceva din experiențele mele din tumultoasa viață sportivă care m-a ajutat atât în dezvoltarea personală și profesională.

Viața mea de sportiv a început în primul an de facultate când am fost la primul antrenament de Karate Shottokan Do. Nici în cele mai aiurite vise nu credeam că eu o să ajung sa fac karate. Până atunci nici măcar fotbal nu prea jucasem. Mergeam la fotbal mai mult așa ca să am cu cine să merg la suc și bineînțeles ca să cunosc fete J.

Poate vă întrebați de ce am ales să fac tocmai karate ținând cont că aveam atâtea forme de sport pe care le puteam alege. Ca să mă dau mare la prieteni?  Va asigur că nu. Așa cum vă spuneam, primul curs l-am făcut în primul an de facultate (acum vreo 4 ani – pffiu…ce trece timpu’…) când am aflat că sunt obligat să fac un sport timp de 3 semestre. În cazul în care nu făceam trebuia să plătesc o sumă de bani pentru fiecare absență.

Experiența primului curs este de neuitat! Eram cu un prieten când am luat decizia de a alege din atâtea tipuri de sport tocmai Karate. Dacă până atunci, la liceu și gimnaziu, mergeam cu scutire și scăpăm de orele de sport, de data asta nu-mi mai ieșea… aici apărea și rubrica de gimnastică medicală J. Dar să revenim la experiența primului curs! Ne-am decis să mergem și să vedem cum. Partea bună este că eu am avut inspirația să mă îmbrac în trening și am putut să și particip la antrenament. El nu. Atunci am văzut primul karatist în carne și oase. Vă spun, sincer, că îl priveam ca pe un… adevărat monstru. Aproape că mă trecuseră apele când i-am strâns mâna prima dată. Pentru mine, un om care nu făcuse în viața lui un sport de performanță (de fapt nici nu știam ce-i ăla sport în general), era o mare realizare simplul fapt că am văzut un luptător live.

Ca  la orice antrenament pentru început se face încălzirea (în cazul karatelor primul lucru pe care-l faci la antrenament este salutul). După 20 de minute de încălzire simțeam că-mi explodează venele și toate organele interne. Primul lucru la care m-am gândit era cât mai durează antrenamentul, cum ajung mai repede acasă și dacă poate cineva s-o sune pe mama și să-i spună că vreau acasă…  Dar ăsta era doar începutul. Ce a urmat după, cred că vă dați singuri seama. Ca să nu vă mai spun ce spaimă am tras când am văzut ce înseamnă o simulare între doi antrenori (după multe antrenamente intensive o lovitură în abdomen începe să devină un fel de… apă de ploaie – aproape că nici nu o mai simți – dar asta nu se întâmplă la antrenamentele organizate de facultate, doar la cluburile sportive).

A doua zi nu mi-a fost chiar atat de greu. Dar a treia zi abia puteam sa duc telefonul la ureche. Ma intrebam cine mi-a schimbat telefonul, oare i-a scos cineva componentele si a pus un lingou de aur de e asa greu? Atunci am simtit pentru prima data ce inseamna sa ai febra  musculara si sa nu stii ce te doare mai tare: capul, mainile, picioarele ori abdomenul… cu toate acestea a fost o experienta foarte frumoasa!!!

Prin intermediul facultatii am facut cam un an jumate’ karate, apoi m-am inscris la un club de karate. Acolo am invatat o multime de lucruri, plus contact pe bune. Si din nou: ce mai vremuri… J. Am inteles mai bine ce inseamna sa lupti pe un Tatami.

Asa cum probabil ati mai auzit, este foarte costisitor sa faci un sport de performanta. De la echipament, examene si centuri  pana la participarea la competitii – toate costa. Asta m-a determinat sa nu vanez gradele, ca tot am radacinile in oltenia si se zice de olteni ca oriunde se duc sunt preocupati de functii si grade, plus ca in karate circula vorba ca centura o folosesti ca sa-ti tina pantalonii. Eu m-am convins de asta, va asigur!

Asa cum v-am mai spus, pana in timpul facultatii am fost scutit de sport. De fapt de efort fizic in general (asta se datoreaza unui accident suferit in copilarie despre care n-are rost sa va umplu capul cu detalii, oricum, irelevante). Probabil ca asta m-a si determinat sa aleg un sport oarecum mai greu, de contact si mi-am dorit atat de mult sa excelez in domeniu – adica am vrut sa recuperez timpul pierdut in anii de sedentarism. Ba chiar, dupa cateva luni dupa ce m-am inscris la clubul de karate m-am apucat si de . Ba chiar, dupa cateva luni dupa ce m-am inscris la clubul de karate m-am apucat si de bodybuilding (de asta inca reusesc sa ma mai tin – cu mici-mari pauze da’ reusesc J).

Tot ce vreau sa va trasnmit este ca, intradevar, sportul inseamna viata. Daca pana in primul an de facultate (atunci nu m-au mai putut tine parintii in casa) n-am facut niciun tip de sport, cum am avut ocazia am si inceput. Cred ca in anul II de facultate am fost la un medic sa discutam despre situatia mea si dupa ce l-am lasat vreo ora sa-mi povesteasca despre ce viata de leguma ar trebui, in normal, sa duc eu, i-am dat urmatoarea replica: eu practic, deja, de un an karate. Cred ca va dati seama ce fata a facut. Ba chiar m-a felicitat pentru initiativa de a iesi din sfera de confort si a face ceva ce aparent imi era interzis.

Nu ma intelegeti gresit! Eu nu zic ca trebuie sa faceti ceva interzis. Dar daca ne referim la sport, totul poate incepe de la o simpla plimbare prin parc. Seara, fie cu prietenii, fie singur sau cu catelul puteti face cateva ture de parc sau chiar de stadion. Asta poate fi un inceput. Mai departe va las sa va decideti singuri de ce vreti sa faceti.

In incheiere mentionez ca este un obicei sănătos sa practici karate, karatele fiind unul dintre cele mai disciplinate sporturi, poate chiar displina in sine.

 

Sursă foto

VN:F [1.9.15_1155]
Rating: 1.0/5 (1 vote cast)
Sportul - viaţă sau febră, 1.0 out of 5 based on 1 rating

Etichete: , , , ,