26 November 2009 Scris de:

Dorian Gray

 

Dorian fusese printre cei mai merituoși elevi la școală, printre cei mai apreciați de către profesori si avusese conștiinciozitatea de a învăța din toate câte puțin. Parcă bănuia că acesta era începutul lungii sale căi spre marea realizare.

Soarta nu îl fericise ca pe alți copii. Nu iși cunoscuse părinții. Singura persoană care îi stătea în permanența aproape era un bunic extrem de protectiv si ușor paranoic. Pentru el fusese întotdeauna o mare povară faptul că se compara cu ceilalți- simțea că nu are suficient, că viața nu a fost prea dreaptă cu dânsul… De aici o personalitate mai complexă, cam greu de înteles.

Deși era strălucit la școală -  uimea prin bagajul de cunoștințe și exactitatea răspunsurilor, in relațiile cu ceilalți era perceput drept ‘ciudat’- ba misterios, ba extrem de sociabil și dornic să ajute, ba introvertit până la impresia de suferință.

În adolescentă, Dorian deveni conștient de sine. Primea ocheadele  celorlalți drept complimente. De fiecare dată când se privea in oglindă,  iși potrivea mândru cârlionții blonzi. Era destul de înalt si bine-făcut pentru vârsta sa. Hainele  denotau nepăsarea, însa nu lipsa bunului simț. Mergea legănat, pe coridor, cu mâinile în buzunare; bocancii de cercetaș loveau tacticos betonul. Din când în când schița câte un zâmbet cunoscuților, cu care, rar stătea la discuții. Majoritatea pauzelor și le petrecea ori in sala de clasă, ori în parc, sorbind din paginile unei cărți.
Pentru fete era tipul ‘bun’ si’ interesant’. Foarte puține, însă, îndrăzneau să se apropie. Fără să vrea, Dorian iși crea în jur un prețios clopot de sticlă. Era realmente intangibil…

Dorian își privi chipul in oglinda atât de sinceră. Nicio cută. Niciun semn al veștejirii. Era la a 20-a primăvară și avea o mulțime de proiecte în minte, printre care și acela de a schimba lumea în care trăiește într-un loc mai bun. În mod inconștient, asta căutase înca din copilărie.

Era altruist de felul său. Totodata, era conștient că motivația ascunsă în spatele acestei calități era nevoia de stimă de sine. Fuga înspre success, dezvoltare, apreciere socială nu era altceva decât o necontenită căutare a iubirii. Aștepta dragostea adevărată în fiecare fila de carte, în orice film vizionat, în plimbările prin parc, în vise, în suflet…

O așteptă pe coridor pe Marie, noua profesoară de franceză. Se hotărâse se învețe odată limba lui Beaudelaire si a lui Verlaine, pe care îi răsfoia atât de adesea. Orele de la clasă nu i se părură suficiente, așa că hotărî împreună cu d-șoara profesoară si încă un coleg francofil sa învete in plus, peste program.

Prima tema abordată fu hedonismul.  Dorian fu ușor mișcat, deoarece iși aminti de cât de obsesiv poate iubi si cât de mult e în stare să dăruiască. Nevoia de aventură se accentua pe zi ce trece și se împletea cu nevoia de carnal. Marie dictă parcă din diafragmă:

‘A înăbuși tentația sau a arde odată cu ea?… ‘

A se continua…

VN:F [1.9.15_1155]
Rating: 3.0/5 (3 votes cast)
Dorian Gray, 3.0 out of 5 based on 3 ratings

Etichete: , ,