24 November 2009 Scris de:

Lucia Spuza

Absentez, cu indrazneala, din randul celor care se autodeclara dezolati, scarbiti, infuriati, iritati si chiar indiferenti. Pe cuvant de calator!

In primul rand, consider atitudinea ingrata. Perceptia insa porneste dintrun prost management al corelarilor. Am observat ca de cele mai multe ori ,ideea de ‘gara’ este colaterala celei de – oameni care frecventeaza peroanele -. Ceea ce mi se pare total gresit. Mai mult chiar, consider ca este o reflexie a lor… a noastra!
Argumentatia?… sa incercam un exercitiu de imaginatie: Imediat ce cobori din tramvaiul cu pricina (obligatoriu cu linie directa pana la gara ), esti intampinat de tot ceea ce-i reprezentativ. Sarsanalele din rafie – in mod repetitiv, insistent si neaparat. Nu conteaza cine, cum, de unde le aduce. E marca distinctiva a calatorului de ‘personal’ si sunt mereu ACOLO!

Sa nu uitam de birturile din imprejurimi cat si de felinarele chioare, ce creaza ambianta necesara. Iar imaginea n-ar fi pe deplin completa fara: artistii neintelesi intr-ale acordeonului, controlorii de la fiecare colt care cer mita , oamenii fara adapost, cersetorii, cei mai rromi dintre noi, branduitii din cap pana in talpi si nelipsitii smanglitori de portofele la vedere.

Continuarea? Simplu. Traversezi tacticos si plin de scarba, pana la ultima sacosa plina cu ‘mult dor de casa’. Urci treptele, de-a dreptul calcate in picioare, si jonglezi printre oamenii grabiti, nervosi, prost-crescuti, iritati si iritabili. Starmbi din nas. Din cauza mirosului, din cauza celui care numai ce te-a bruscat cu nesimtire, din cauza cozii de la ghiseul patru. Din cauza… din cauza… din cauza.

Vorba aceea! Universul comploteaza impotriva ta! Si gara de asemena!… Colac peste pupaza, colegul de rand asculta si ultimul hit al celui mai nou manelist. Asa, ca sa mai anime atmosfera si sa mai treaca din plictis. Doresti sa pleci, si nu ai cum! Trebuie sa ramai si sa crizezi. Iti spui ca ar trece mai repede timpul daca ai citi. Aici, oferta bogata! Chioscuri simandicos aranjate cu publicatii serioase si publicatii dezbracate… de continut.Te enervezi si-ti cumperi un rebus. Incerci trei minute dupa care vrei sa-l arunci. Mergi la cel mai apropiat tomberon (adica la mama draq) care in mod necesar va fi plin pana la refuz… Pana aici! Arunci si tu pe jos, pe unde-apuci, ca doar n-ai fi  mai prost ca altii! Te intorci la ghiseu. Repeti de trei ori destinatia si ora, te miri de cat de ieftin te-a costat si de data asta biletul; iar la sfarsit te resemnezi: ‘niste tarani, dom’ne !niste tarani!’

Concluzia e simpla si fara extrageri din radical. Gara este la fel de curata, primitoare, modern aranjata si cu servicii prompte, precum peron-istii rabdatori, calmi, politicosi.

Este gara prost intretinuta, administrata, si toate cele? DA. CATEGORIC! Insa este cea pe care se pliaza atitudinea noastra, viciul nostru intelectual… cea pe care o meritam!

Nu suntem multumiti, comentam, dezbatem, ne revoltam si aproape simultan ne motivam frustrarile prin ceea ce fac sau nu fac ceilalti. Raportam ce avem la nevoile cumulate si iesim in pierdere. Insa, reactia este mereu intro pasivitate febrila. Ne lamentam. Hotarat lucru-de unii singuri nu putem face nimic. Asa ca este de ajuns sa observam, sa criticam, sa aratam ca nu suntem de acord cu situatia, fara a face ceva concret.
Pana la urma, cu o floare nu se face primavara si nici cu un simt civic renascut, nu putem avea o gara noua…

VN:F [1.9.15_1155]
Rating: 4.8/5 (6 votes cast)
Lucia Spuza, 4.8 out of 5 based on 6 ratings

Etichete: , , , , ,

  1. Andra Costa a scris pe 25 November 2009

    Nu sunt de acord cu principiul „cu o floare nu se face primavara”. Prefer sa cred ca daca macar eu incerc sa fiu altfel, sa fiu mai buna si sa nu ma… cobor… la standardele sub nivelul marii din ziua de azi, undeva, cumva, lucrurile incep sa se schimbe. Nu ma astept sa se deschida cerul si sa coboare Duhul Sfant. Dar cred din tot sufletul ca daca oamenii ar inceta sa mai gandeasca „toti fac, de ce nu as face si eu?” lucrurile ar putea sa se schimbe. Pentru ca daca nimeni nu incearca sa fie altfel si ne complacem toti in mocirla in care traim, sigur nu o sa se schimbe nimic. Numai noi ne putem face viata mai buna, putem face orasul mai bun, tara mai buna si lumea mai buna. Se presupune ca suntem cele mai inteligente fiinte de pe planeta asta. Ar trebui sa ne si comportam ca atare!

  2. Alexandra Tistea a scris pe 27 November 2009

    ‘Gara comploteaza impotriva ta’:))