24 November 2009 Scris de:

Alexandra Tivadar

Finalist la Kentucky Literar Award şi  Dylan Thomas Prize. Anomalii,  Torturaţi- l pe Artist şi Commonwealth. Reacţii pozitive de la critici şi cititori din toată lumea.  Distincţie din partea Uniunii Scriitorilor din România în 2009. Solist la trupele punk The Mullets şi Novembrists. Profesor de literatură în Kentucky.

Un C.V impresionant care descrie ascensiunea unui tânâr scriitor american. Numele său, Joey Goebel. Prima nominalizare la un premiu literar, la doar 23 de ani. În 2003, pentru romanul de debut, “Anomalii”. Succesul a venit patru ani mai târziu. Romanul “Torturaţi- l pe Artist” l- a transformat pe Goebel din adolescentul răzvrătit în “copilul minune al literaturii americane” <distincţie uşor umoristică în conştiinţa publicului român>  şi în cel mai tânăr reprezentant al contraculturii de peste Ocean.

Sătul de antimodelele entertainmentului american globalizat cu viteza luminii, autorul a decis să ia atitudine încă de la 14 ani, când era liderul The Mullets şi scria piese punk cu teme literare.  My Sweet Lolita sau All the Sad Young Men sunt două exemple demne de luat în seamă. Activitatea muzicală şi- a încheiat­- o în 2002, transferându- şi energia creativă într-un alt domeniu al artei, literatura.

Au urmat cele două romane, concretizate în best- seller şi în aprecieri pozitive din toată lumea: comparaţiile cu Chuck Palahniuk, Paul Auster şi Jonathan Frazen îl situează în panteonul continuatorilor generaţiei Beat. Publicarea romanului “Commonwealth”(2009), lucrarea de masterat în Creative Writing a autorului, îi confirmă, dacă mai era cazul, talentul literar incontestabil.

În pofida tuturor consideraţiilor la adresa operei sale, Goebel a declarat în timpul vizitei din România din vara acestui an: “Am realizat că în propria ţară sunt aproape necunoscut. În America, autorii serioşi tind să fie marginalizaţi”. Contradicţia best- seller- anonimat îşi are originea tocmai în inconcruenţa sistemului valoric promovat de societatea amerciană.

Goebel, vrând- nevrând, este inclus în această scară a valorilor, care nu cuprinde doar calitatea, ci şi prostul gust. Pe de- o parte, publicaţii ca Die Zeit sau Library Journal nu mai contenesc cu laudele la adresa ingeniozităţii scriitorului, iar pe de alta, nici un regizor american nu este interesat de ecranizarea romanului Anomalii, conceput ca un scenariu…

Explicaţia? Greu de găsit printre tonele de vedete produse de star- system în toate domeniile culturii de masă. E difici să găseşti o carte scrisă de Goebel pe rafturile ticsite cu titluri atrăgătoare ca “Mă dau în vânt după cumpărături”, “Hannah Montana” sau “Twilight”, dar nu imposibil. Publicul scriitorului este delimitat de o caracteristică: repulsia faţă de comercializarea în regim industrial a unor pseudoartişi.

Cert e că dincolo de bariera impusă de manelizarea a tot ce înseamnă mass- media, Joey Goebel, necunoscut sau divinizat, aşteaptă cuminte pe aceleaşi rafturi ale librăriei, dar nu chiar pe cele de la intrare. Şi nu dezamăgeşte. Te surprinde. Plăcut.

VN:F [1.9.15_1155]
Rating: 4.7/5 (9 votes cast)
Alexandra Tivadar, 4.7 out of 5 based on 9 ratings

Etichete: ,

  1. Alexandra Tistea a scris pe 27 November 2009

    Adevărul e că, artistul, săracul, e bogat doar in spirit. Dacă vrea să mai fie bogat și în altceva, tre să învețe să se vândă:)

  2. renata a scris pe 1 December 2009

    aaaah, joey goebel… am citit acum vreo doi ani anomalii, pot sa zic ca e una din cartile mele preferate. mi`am zis ca , daca voi avea vreodata o fetita am s`o numesc Aurora;) ai vreo idee de unde as putea face rost de celelalte carti ale lui joey goebel?