21 November 2009 Scris de:

Andra Costa

O ţară întreagă a aşteptat cu sufletul la gură marea dezbatere electorală. Au lungit-o, au amânat-o, nu s-au înțeles decât cu chiu cu vai, dar până la urmă au făcut dezbaterea. Ce am înțeles din ea? Nu prea multe, cel puțin nu din punct de vedere a ceea ce va face viitorul președinte, oricare ar fi el. Nici unul dintre candidați nu și-a prezentat concret programul de președenție, din păcate. Ceea ce a fost mai mult decât evident a fost modul nu tocmai elegant în care s-a purtat discuția.

O dezbatere presupune anumite reguli pe care participanții ar trebui să le respecte. Candidaților li s-au expus regulile de la bun început, iar ei au fost de acord cu ele. Cu toate acestea, nu au respectat timpii care li s-au acordat și, cel mai grav, nu și-au acordat suficient timp să discute. Din punctul meu de vedere, un președinte trebuie să fie elegant, iar când spun elegant nu mă refer neapărat la ceea ce poartă. Un președinte trebuie să-și respecte adversarii și aliații deopotrivă. Trebuie să li se adreseze tuturor cu respect și să le acorde posibilitatea de a-și exprima părerile. Un președinte sau orice persoană care aspiră la acest post nu trebuie să fie ca țața de la piață pentru că o țară nu poate fi condusă de cel ce zbiară mai tare. Președintele ar trebui să aibă tact, să poată media sau gestiona orice situație, oricât de neplăcută. Și, cel mai important, un președinte trebuie să fie imparțial și să pună binele țării mai presus de interesele personale.

Știu că viziunea mea este una mult idealizată și, dacă analizez profund situația, pot spune că nici unul dintre președinții pe care i-a avut România după 1989 nu corespund cu standardul meu. Acest fapt nu a fost o problemă până acum pentru că nu puteam vota până acum. Dar anul acesta regula nu se mai aplică și trebuie să fac uz de unul dintre drepturile fundamentale pe care democrația mi le garantează: dreptul la vot. Singura problemă care se ivește e standardul meu ridicat la care nici unul dintre candidați nu par să se ridice. Așa că întreb și eu, ca și cetățeanul turmentat al lui Caragiale, eu cu cine votez?

VN:F [1.9.15_1155]
Rating: 4.5/5 (4 votes cast)
Andra Costa, 4.5 out of 5 based on 4 ratings

Etichete: ,

  1. Mary Torz a scris pe 22 November 2009

    Frumos articol!Ai mare dreptate….au fost de-a dreptul patetici si neechilibratii in comportament si afirmati.Din pacate, unul dintre acestia ne va reprezenta tara.:(

  2. Catalin a scris pe 24 November 2009

    Din punct de vedere al remanierii politice, eu am renuntat in a mai formula ipoteze cu tentative de raze de soare la adresa “conducatorilor nostri”. De 20 de ani se cearta si-si scot ochii ca n-avem una si n-avem alta si ca la noi la nimeni. Da’ nici n-ar pune vre-unu mana sa faca ceva… Politica, pentru mine, se explica cu o analogie foarte simpla:

    Teoria ciolanului spune ca:
    1) cine are, trage tare sa mai aiba si mai mult
    2) cine n-are, trage tare sa aiba cel putin la fel de mult ca precursorii sai